- De ce nu te mai duci la tenis? l-a întrebat tata pe Sergiu.
- N-am timp, a răspuns acesta scurt.
- Fă-ţi timp! Stai mult în casă, înveţi, nu ieşi deloc pe-afară... Bine-ar fi să te duci să mai joci o partidă cu prietenii!
- N-am prieteni.
- Dar îţi poţi face!
- Tată, toţi băieţii din club învaţă sportul ăsta pentru performanţă; eu - doar pentru a face mişcare. Nu prea-şi pierde nimeni timpul cu mine: nu prezint interes de vreme ce nu mă duc la concursuri!
- Ei, asta-i acum! Atunci nu te mai duce la club să joci, ci ia un coleg de clasă şi mergeţi pe teren în parc.
- Pe cine crezi că mai interesează tenisul azi, tată?
- Pe tine, de exemplu. Sunt trei categorii de oameni, după câte înţeleg eu: unii vor să trăiască din sport. Succes le doresc tu-tu-ror! Unii practică acest sport pentru relaxare. Ca ti-ne, adică. Unii n-au habar să dea cu racheta în minge. Hm, pă-cat de ei! Tu poţi afla care sunt colegii care ştiu să joace, dar nu au cu cine... sau care ar vrea să înveţe tenis de câmp şi până acum nu au avut de la cine. Tu ai putea să-ţi găseşti astfel un partener pe cinste; şi-un prieten! – pentru că, cine îţi este alături în momente de bucurie, de relaxare, îţi devine prieten.
- Întotdeauna ai fost optimist, tată, dar tu nu-i cunoşti pe colegii mei. În afară de filme...
- Hai, lasă, doar n-oi fi tu ultimul copil bun de pe planetă! Decât să încerci să mă convingi că nu poţi avea experienţe frumoase, mai bine te străduieşti să le construieşti!
- Bine, bine, oftă Sergiu.
- Vezi, să nu te străduieşti să te porţi în aşa fel încât să iasă pe-a ta! îl avertiză tatăl. Găseşte soluţia pentru a-ţi face prieteni!
Deşi Sergiu era un copil timid, îi plăcea modul în care tatăl lui îi cerea să acţioneze. Încrederea lui că există lucruri frumoase peste tot, chiar dacă nu se văd cu ochiul liber, îl încuraja pe băiat. Aşa că ... a pornit la ... atac.
- Ce faci duminică?
Pe toţi cei care nu aveau un plan anume i-a întrebat dacă n-ar vrea să joace tenis de câmp cu el. Ce fel de rezultate a avut? Tu ce crezi: niciun doritor? Păi, cine crezi că are mai multe cunoştinţe despre viaţă: tatăl sau fiul? Ei bine, cinci băieţi au fost încântaţi să-l însoţească. Doi dintre ei aveau rachete, chiar dacă nu ştiau să le folosească. Li se părea un sport interesant, ar fi vrut să-l joace, dar nu au făcut nimic în sensul acesta. Întrebarea lui Sergiu a venit în întâmpinarea nevoii lor. Au fost toţi în parc, s-au simţit tare bine şi, la sfârşitul zilei, Sergiu i-a mulţumit tatălui pentru că a fost „insistent”.
- Cu plăcere, i-a răspuns acesta. Crezi că eu n-am fost copil şi nu ştiu că, uneori, e cazul să te împingă cineva de la spate pentru a face un lucru bun? Oricum, în acest domeniu, cel puţin, nu mai consider necesar să insist.
- Ai dreptate! Acesta e încheiat. Să vedem cum va fi cu altele!