Laura era o fetiţă de 6 ani căreia îi plăcea să stea în braţele mamei ei de dimineaţa până seara. O mămică este foarte bucuroasă dacă vede că fiul sau fiica ei o iubeşte şi preferă să stea lângă ea, să-i mângâie faţa sau părul, în loc să fugă repede în faţa televizorului. Mămica Laurei era fericită pentru că primea multă dragoste din partea fetei ei. Laura era, însă, puţin tristă în inimioara ei.
Pentru că părinţii o duceau săptămânal la grădina zoologică, îi plăcea natura, îi plăceau animalele. Pentru ea, „frumos” însemna un copac înflorit, o pasăre care cântă, iar mama ei nu se potrivea deloc naturii pe care ea o îndrăgea atât de mult. De ce? Pentru că, deşi o lăsa pe Lura să se joace printre copaci, ea nu se juca, ci stătea pe un scaun pliant şi fuma. Laura era mică, dar ştia că ţigările nu fac bine organismului. Nu că ar fi putut să citească pe pachete literele mari: „Fumatul poate ucide.” Pur şi simplu, o auzea pe mama ei tuşind şi nu-i plăcea mirosul acesteia după ce fuma. Fetiţa gândea astfel: „Dacă ar fi ceva bun să fumezi, ar mirosi frumos, a floare! De vreme ce mirosul este urât... Nu, nu, nu! Fumatul nu e bun!” Tare mult ar fi vrut fata să poată rosti cu voce tare gândurile ei. Cum nu reuşea să aibă curaj pentru a-i spune mamei ce gândeşte, Laura prefera să facă un singur lucru: să stea în braţele mamei şi să-i spună în gând: „Te rog, nu mai fuma!”
Se apropia ziua de naştere a Laurei. Mama se întreba pentru câte persoane să facă pregătirile. Ce anume va pune pe masă, nu era o problemă: sandviciurile preferate ale copiilor, în formă de ursuleţi, apoi alune, covrigi... Desigur, prăjituri şi ... tort! Mama a scris numele tuturor celor pe care voia Laura să-i invite, pentru a face invitaţii şi-a ajuns la concluzia că vor fi 12 invitaţi.
- Am terminat cu subiectul acesta, a rostit mama satisfăcută. Acum, hai să-l discutăm şi pe celălalt, la fel de important, dar mai simplu: ce cadou ţi-ai dori de ziua ta?
- Orice-mi dai, zâmbi Laura, ştiind că mama ei e generoasă; niciodată nu i-a dat un cadou care să nu-i placă!
- Anul acesta m-am gândit să te întreb pe tine ce vrei şi să-ţi ofer exact ce-mi ceri. N-am procedat aşa până acum, dar ai crescut şi tu! Poate e vreo jucărie pe care ai văzut-o şi de care eu nu ştiu, vreun film pe DVD...
- Nu ştiu ce-aş putea cere, a rostit fata, clătinându-şi cârlionţii.
- O păpuşă, cărţi de colorat?
- Nu, nu, nu...
Mama îi mângâia faţa şi-o încuraja să se gândească ce-ar dori cel mai mult şi mai mult şi mai mult, pentru că ea, sigur!, îi va îndeplini dorinţa. În acel moment, fata a tresărit. Cuvintele „spune ce-ţi doreşti cel mai mult” au impresionat-o. Poate că acum era momentul să-i explice mamei ei ce dorea ea cel mai mult:
- Ar fi ceva...
- Orice, ştii că pentru tine fac orice! o asigură mama.
- Bine, zise fata cu hotărâre. Dacă faci pentru mine orice, atunci îmi doresc un pachet de ţigări cadou.
- Poftim? încremeni femeia.
- Da, un pachet de ţigări: pe-al tău. Să iau eu ţigările şi să le rup, iar tu să nu mai fumezi niciodată. Acesta ar fi cel mai frumos cadou pentru mine.
- Laura, de unde ţi-a venit ideea asta? a întrebat mama, uimită de cererea fetei.
Laura a început să povestească: îşi găsea greu cuvintele, dar ochii ei în lacrimi o implorau pe mamă să nu dea înapoi: să se ţină de cuvânt, să facă „orice” pentru ziua ei. Această poveste am aflat-o de la mama Laurei, când fata a împlinit 16 ani, iar ea, mama, aniversa 9 ani de când nu mai fuma. Ştii ce a mai adăugat mama Laurei?
- N-a fost un cadou doar pentru ea, ci şi pentru mine. Prin curajul ei din acele clipe, m-a ajutat să pun capăt unui obicei care îmi aducea doar necazuri.
Aşa că, dragul meu, nu ezita când vrei ceva de la părinţii tăi: spune-le! ... Nu se ştie dacă nu cumva le vei face un bine şi lor, nu doar ţie!